Iubire sau dependenţă emoţională?

Uneori se întâmplă să ne întrebăm dacă iubim cu adevărat sau pur şi simplu ne-am obişnuit să avem pe cineva alături.

„Nu se poartă cu mine aşa cum aşi vrea dar.. nu îl pot părăsi, simt că nu pot trăii fără el!”

Când simţi că nu poţi trăi fără celaltă persoană, crede-mă, este dependenţă emoţională. Partea din tine care este „îndrăgostită” este un copil sau adolescent care are nevoie de iubire pentru că nu ştie cum să ofere iubire, sieşi şi celor din jurul său. Există un gol intern pe care te aştepţi ca partenerul să îl umple. Percepi propria ta valoare prin iubirea celuilalt, acesta este motivul pentru care spui că „nu poţi trăi fără el”.

Când te îndrăgosteşti ca adult iubitor – şi nu ca un copil sau adolescent – nevoia ta de la o relaţie este cu totul diferită. Ca adult iubitor, ai învăţat cum să te umplii de iubire şi să îţi defineşti valoarea personală. Nu mai ai nevoie de cineva din exterior care să-ţi „reîncarce bateriile” şi să te „facă” să te simţi vrednic de iubire şi respect, deja te simti vrednic de respect şi plin de iubire.

Simţi această plenitudine interioară pentru că ai învăţat cum să îţi asumi responsabilitatea pentru propriile tale sentimente şi nevoi şi ai învăţat cum să îţi oferi iubire. Această plenitudine este atât de mare încât se revarsă. Vrei să împărtăşeşti această iubire cu o altă persoană, un alt adult iubitor, care de asemenea experimentează această plenitudine interioară. Dorinţa ta este să dai iubire şi nu mai ai acea nevoie aproape patologică de a primi.

Genul de persoană pe care o alege adultul iubitor este cu totul alta decât cea pe care ar alege-o copilul din tine care are nevoie de iubire şi protecţie.

Persoanele pe care le alegem sunt asemănătoare cu noi, au un nivel asemănător de sănătate emoţională. În mod evident, cu cât lucrezi mai mult pe tine şi reuşeşti să îţi oferi singur iubire interioară cu atât cresc şi şansele să fi atras şi să atragi pe cineva independent emoţional.

Când alegi prin intermediul copilului rănit din tine (dependent emoţional), vei alege pe cineva care crezi că ar accepta sarcina de a avea gijă de tine. Problema este că celălalt s-ar putea să aibe grijă de nevoile tale pentru ca mai apoi tu să ai grijă de nevoile lui.

Persoanele care doresc să primeasca iubire, mai degrabă decât să dea, vor ajunge până la urmă să fie dezamăgite de partener. Vor da vina pe partener pentru că acesta nu îi iubeşte aşa cum îşi doresc ei să fie iubiţi. Când cuplurile se destramă, adesea motivul este faptul că unul sau ambii parteneri nu îşi asumă responsabilitatea pentru propriile sentimente şi valoare şi acuză pe celălalt pentru nefericirea proprie.

Dacă eşti atât de ataşat de celalalt încât simţi că nu poţi trăi fără el, încearcă să înveţi să îţi oferi singur (şi celor din jurul tău) ce aştepţi de la această persoana să îţi ofere ţie. Sarcina ta este să înveţi să dai. Astfel vei ajunge să poţi iubi pe cineva pentru ceea ce este acea persoană nu pentru ce poate ea face pentru tine. În loc de nevoia acută de iubire şi dragoste vei putea să dăruieşti iubire din inimă, de dragul de a da, şi te vei simţii împlinit prin acest act.

Pentru foarte mulţi oameni, viaţa este de neconceput fără iubire: “dacă iubire nu e, nimic nu e!” Numai că adesea iubirea este confundată cu dependenţa, ceea ce are urmări sufleteşti grave. În timp ce iubirea sănătoasă ne ajută să ne dezvoltăm, să fim noi înşine, dependenţa ne blochează şi ne mortifică lent, asemenea picăturii chinezeşti.