Emisfera stanga vs. emisfera dreapta

Ai auzit oamenii spunand  ca tind sa foloseasca mai mult emisfera dreapta sau pe cea stanga a creierului? De la carti pana la programe Tv, ai auzit probabil aceasta fraza mentionata de nenumarate dati sau poate ca ai facut chiar tu un test online pentru a afla in ce categorie te incadrezi.

Care este teoria legata de emisfera dreapta, respectiv  emisfera stanga?

Potrivit teoriei dominantei uneia dintre emisferele cerebrale, fiecare parte a creierului controleaza diferite tipuri de gandire. In plus, oamenii prefera un tip de gandire, in defavoarea celuilalt. De exemplu, o persoana care “gandeste cu emisfera stanga” este adesea considerata mai logica, analitica si obiectiva, in timp ce o persoana care “gandeste cu emisfera dreapta” este considerata mai intuitiva, ganditoare si subiectiva.

In psihologie, teoria se bazeaza pe asa numita lateralizarea functiilor cerebrale. Asadar, fiecare parte a creierului controleaza intr-adevar functii specifice? Gandesc oamenii fie cu emisfera dreapta sau cu cea stanga? Precum multe mituri din psihologie, acesta are o baza reala, care a fost insa mult deformata si exagerata.

Aceasta teorie isi are originile in munca lui Roger Sperry, castigator al premiului Nobel. În 1981, neurochirurgul Roger Sperry a câstigat Premiul Nobel pentru demonstrarea experimentala a functionarii specifice a celor doua emisfere cerebrale. O substanta neuronala complexa, aflata la baza creierului si numita corpul calos, se constituie într-un sistem de interconectare între cele doua emisfere. Prin aceasta structura materiala cele doua emisfere comunica, asigurând practic o functionare coerenta a întregului sistem nervos central.

Din aceasta cauza, natura profund duala si conflictuala a mintii noastre era putin evidentiabila experimental si deci dificil de a se constitui în premisa pentru o constructie teoretica adecvata. Sectionarea corpului calos la un pacient bolnav de epilepsie i-a permis lui Sperry sa demonstreze experimental ca cele doua emisfere au functii diferite si practic lucreaza independent. Experimentele efectuate au demonstrat ca o emisfera (de obicei cea stânga) este specializata în procesarea lineara, analitica a informatiilor din lumea înconjuratoare.

Emisfera stanga este sediul limbajului, cuvantului, implica aspectele lingvistice ale scrierii.
Abilitatea intelectului de a opera logic, cititul, scrisul si vorbitul, aspecte ce formeaza ceea ce am putea considera baza culturii occidentale sunt ,de asemenea, legate exclusiv de emisfera stânga.
Cealalta emisfera a cortexului functioneaza diferit, fiind responsabila de procesari globale mai degraba decât a aspectelor individualizabile. Aspectele cu care aceasta emisfera se ocupa sunt de natura unei abordari holiste, abstracte,  creative si imaginative. Aici se identifica a fi sediul emotiilor, al vizualizarii spatiale si a tuturor aspectelor legate de vise.

Caracteristici persoanelor, in functie de emisfera dominanta.

Emisfera dreapta

- este increzatoare in fortele sale;
- ii plac filosofia si religia;
- este creativa;
- romantica si visatoare;
- poate intelege limbajul non-verbal;
- intuitia functioneaza la maximum;
- se gandeste mereu la prezent si viitor.

Emisfera stanga :

- cu o logica rigida;
- carora le plac cifrele;
- matematica si stiinta;
- sunt practici;
- calculati;
- iubesc siguranta;
- prezentul si trecutul;
- doresc mereu sa invete cate ceva.

75% dintre femei acordă a doua şansă. De ce iartă infidelitatea?

Femeile sunt mai predispuse să treacă peste eventualele aventuri ale partenerilor, relevă un studiu publicat în revista Psychological Science. Pentru a ajunge la această concluzie, oamenii de ştiinţă au dat la 500 de perechi anumite chestionare cu privire la infidelitate şi au constatat că motivul pentru care femeile şi bărbaţii sunt deranjaţi de aventurile sexului opus este diferit.

Astfel, pe femei nu le deranjează cel mai tare faptul că partenerul lor a întreţinut raporturi intime cu o altă femeie, ci faptul că bărbatul ar putea avea o legătură emoţională cu cea de-a treia persoană. Femeile au motivat că principala îngrijorare a unei aventuri este că bărbatul ar putea părăsi relaţia sau familia pentru cealaltă femeie.

Pe de altă parte, bărbaţii nu se gândesc la implicarea emoţională pe care partenera ar putea să o aibă cu o altă persoană. Pentru ei, raporturile sexuale sunt deranjante. O altă temere a bărbaţilor se referă la stabilirea paternităţii, ei temându-se ca urmaşii rezultaţi dintr-o relaţie să nu fie ai lor.

Mai mult, cercetarea arată că peste 75 la sută dintre femei ar mai acorda o şansă partenerului dacă ar afla că iubitul sau soţul a călcat strâmb, în timp ce bărbaţii nu cred în a doua şansă. Ei susţin că odată ce partenera a înşelat o dată, o va face şi a doua şi a treia oară. Doar 23 la sută dintre bărbaţi au răspuns că ar putea trece peste o aventură a partenerei.

Bărbaţii simt mirosul infidelităţii

Potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Virginia, SUA, bărbaţii sunt în stare să indentifice o femeie care îşi înşală partenerul în nouă din zece cazuri de infidelitate, chiar dacă o femeie ştie să mascheze mai bine o aventură decât un bărbat.

Astfel, 29 la sută dintre bărbaţi au declarat că şi-au înşelat partenerele, în comparaţie cu numai 18,5 la sută dintre femei. De asemenea, 80 la sută dintre deducţiile femeilor privind fidelitatea sau infidelitatea partenerului au fost corecte, în timp ce răspunsurile bărbaţilor au fost precise în proporţie de 94 la sută. Mai mult, bărbaţii au detectat 75 la sută din cazurile de infidelitate, comparativ cu femeile care au descoperit doar 41 la sută.

Motive pentru care înşelăm

Psihologii spun că bărbaţii înşală de cele mai multe ori pentru că în cuplu intervine rutina sau din dorinţa de a se simţi importanţi şi speciali. Bărbaţii au nevoie să ştie că sunt consideraţi virili şi atractivi de către parteneră şi să simtă că sunt doriţi de aceasta. Mai mult, provocarea îi incită pe bărbaţi, astfel că, odată ce nu mai găseşte satisfacţie în parteneră, altă femeie apare ca o provocare, alimentând nevoia de varietate şi instinctul de cucerire.

Potrivit specialiştilor, femeile înşală pentru că sunt nefericite în cuplu. Astfel, o relaţie de lungă durată poate atrage după sine nu doar stabilitatea emoţională, ci şi monotonia. Faptul că gesturile de tandreţe sau dovezile romantice de iubire se pierd de-a lungul timpului le face pe femei să caute fiorii dragostei în altă parte. Un alt motiv destul de des invocat de femeile care înşală este pentru că au fost şi ele trădate. Răzbunarea este motivul pentru multe dintre acţiunile ce pot aduce regrete în timp, subliniază psihologii.

Sursa: Gandul

Iubire sau dependenţă emoţională?

Uneori se întâmplă să ne întrebăm dacă iubim cu adevărat sau pur şi simplu ne-am obişnuit să avem pe cineva alături.

„Nu se poartă cu mine aşa cum aşi vrea dar.. nu îl pot părăsi, simt că nu pot trăii fără el!”

Când simţi că nu poţi trăi fără celaltă persoană, crede-mă, este dependenţă emoţională. Partea din tine care este „îndrăgostită” este un copil sau adolescent care are nevoie de iubire pentru că nu ştie cum să ofere iubire, sieşi şi celor din jurul său. Există un gol intern pe care te aştepţi ca partenerul să îl umple. Percepi propria ta valoare prin iubirea celuilalt, acesta este motivul pentru care spui că „nu poţi trăi fără el”.

Când te îndrăgosteşti ca adult iubitor – şi nu ca un copil sau adolescent – nevoia ta de la o relaţie este cu totul diferită. Ca adult iubitor, ai învăţat cum să te umplii de iubire şi să îţi defineşti valoarea personală. Nu mai ai nevoie de cineva din exterior care să-ţi „reîncarce bateriile” şi să te „facă” să te simţi vrednic de iubire şi respect, deja te simti vrednic de respect şi plin de iubire.

Simţi această plenitudine interioară pentru că ai învăţat cum să îţi asumi responsabilitatea pentru propriile tale sentimente şi nevoi şi ai învăţat cum să îţi oferi iubire. Această plenitudine este atât de mare încât se revarsă. Vrei să împărtăşeşti această iubire cu o altă persoană, un alt adult iubitor, care de asemenea experimentează această plenitudine interioară. Dorinţa ta este să dai iubire şi nu mai ai acea nevoie aproape patologică de a primi.

Genul de persoană pe care o alege adultul iubitor este cu totul alta decât cea pe care ar alege-o copilul din tine care are nevoie de iubire şi protecţie.

Persoanele pe care le alegem sunt asemănătoare cu noi, au un nivel asemănător de sănătate emoţională. În mod evident, cu cât lucrezi mai mult pe tine şi reuşeşti să îţi oferi singur iubire interioară cu atât cresc şi şansele să fi atras şi să atragi pe cineva independent emoţional.

Când alegi prin intermediul copilului rănit din tine (dependent emoţional), vei alege pe cineva care crezi că ar accepta sarcina de a avea gijă de tine. Problema este că celălalt s-ar putea să aibe grijă de nevoile tale pentru ca mai apoi tu să ai grijă de nevoile lui.

Persoanele care doresc să primeasca iubire, mai degrabă decât să dea, vor ajunge până la urmă să fie dezamăgite de partener. Vor da vina pe partener pentru că acesta nu îi iubeşte aşa cum îşi doresc ei să fie iubiţi. Când cuplurile se destramă, adesea motivul este faptul că unul sau ambii parteneri nu îşi asumă responsabilitatea pentru propriile sentimente şi valoare şi acuză pe celălalt pentru nefericirea proprie.

Dacă eşti atât de ataşat de celalalt încât simţi că nu poţi trăi fără el, încearcă să înveţi să îţi oferi singur (şi celor din jurul tău) ce aştepţi de la această persoana să îţi ofere ţie. Sarcina ta este să înveţi să dai. Astfel vei ajunge să poţi iubi pe cineva pentru ceea ce este acea persoană nu pentru ce poate ea face pentru tine. În loc de nevoia acută de iubire şi dragoste vei putea să dăruieşti iubire din inimă, de dragul de a da, şi te vei simţii împlinit prin acest act.

Pentru foarte mulţi oameni, viaţa este de neconceput fără iubire: “dacă iubire nu e, nimic nu e!” Numai că adesea iubirea este confundată cu dependenţa, ceea ce are urmări sufleteşti grave. În timp ce iubirea sănătoasă ne ajută să ne dezvoltăm, să fim noi înşine, dependenţa ne blochează şi ne mortifică lent, asemenea picăturii chinezeşti.